14.528…de SMS-uri

Mereu m-am întrebat, acum cu ofertele de la operatorii de telefonie mobilă din ţară, cine trimite 1000 sau 2000 de mesaje pe lună. Sau, cine are nevoie de “nelimitat”. Din acest motiv mi-a atras atenţia o ştire dintr-un ziar din California:

“Un tată din California susţine că fiica sa de 13 ani a trimis 484 de mesaje text pe zi, luna trecută — 1 mesaj la fiecare 2 minute din fiecare oră în care aceasta nu dormea.

Greg Hardesty din  Silverado Canyon, California, le-a relatat celor de la New York Post că, în cele 440 de pagini ale desfăşurătorului de la factura telefonică, fiica sa, Reina, a trimis un număr de 14.528 de mesaje.

“La început am râs. M-am gândit că e o greşeală. Apoi am luat calculatorul să văd dacă este posibil.”

Hardesty a observat că Reina a vorbit prin mesaje cu un nucleu de 4 alţi “texteri obsesivi”, 4 fete cu vârste cuprinse între 12 şi 13 ani.  Din fericire, fiica sa avea un abonament cu mesaje text nelimitate, altfel factura telefonică s-ar fi ridicat la $2,905.

De acum înainte, Reina va primi restricţii cu privire la timpul alocat telefonului, pentru a evita în viitor astfel de recorduri.

Un fenomen numit fotbal

Viaţa e scurtă, important e să fii fericit. Iar dacă fotbalul e pasiunea ta, cine te poate opri?

“Impossible is nothing”

Actori – decizii neinspirate

V-aţi întrebat vreodată câţi actori au ajuns în roluri principale din pură întâmplare? Sau câţi au refuzat roluri care i-au transformat pe alţii in vedete? Sunt sigur că nu.
 
 

1. Rolul: Neo – Trilogia Matrix

Will Smith a refuzat rolul principal din Matrix, deoarece la vremea respectivă filma pentru comedia Wild Wild West , rolul fiindu-i dat lui Keanu Reeves, trilogia consacrându-l pe acesta din urmă.

Într-un interviu dat mai târziu, Will Smith a declarat că la vremea respectivă nu se simţea pregătit ca actor pentru un astfel de film şi că nu s-ar fi ridicat la prestaţia lui Keanu Reeves.

 
 

2. Rolul: Gandalf – Trilogia Lord of the Rings

Sean Connery , care nu citise romanele lui J.R.R. Tolkien, a declarat că “nu înţelegea scenariul”.

Ian Mckellen,  actorul care a primit rolul, a primit de la New Line Cinema, 15% din încasările box office ale trilogiei – în jur de 400 de milioane de dolari.

 
 

3. Rolul: Vincent Vega în Pulp Fiction

Michael Madsen , a renunţat la acest rol pentru filmările de la Wyatt Earp.

John Travolta , un necunoscut la Hollywood înaintea apariţiei in Pulp Fiction, a devenit astfel o adevărată legendă, filmul cunoscând un succes enorm.

Mai târziu, Madsen şi-a exprimat regretul, spunând despre Wyatt Earp că a fost “o mare pierdere de timp”.
 
 
Aceşti oameni sunt un exemplu real despre ce poate însemna o decizie greşită, luată grăbit sau fără să stai puţin pe gânduri. Deciziile ne reprezintă, aşa că, gândiţi-vă de 2 ori înainte, ca să nu regretaţi mai târziu!

Coke Zero – The Game

Aici găsiţi un joc online, probabil cel mai realist joc pe care l-am jucat în browser. Structurat pe 4 nivele, după fiecare primiţi “premii”: wallpapere, screensaver, un minijoc. Nu trebuie sa fiţi fan Coca-Cola. Enjoy!

FOTBAL – Amsterdam Tournament

2 meciuri pentru voi astăzi:

1. Ajax – Inter M.

După ce ieri au condus cu 2-0 echipa lui Wenger, luând în final bătaie cu 3-2, astăzi Ajax este nevoită să câştige în faţa Interului. O misiune grea, poate chiar imposibilă, Inter remizând în prima etapa a turneului cu Sevilla, scor nul 0-0. Pronostic 2, cotă 2.45

2. Arsenal – Sevilla

Puştii lui Arsenal au reuşit ieri o revenire de senzaţie, dar astăzi vor întălni o echipă cu o clasă peste Ajax. Un meci greu, însă părerea mea este că Arsenal se va impune, cotă 2.15

Meciurile încep diseară de la 20:00 şi 22:15, pe sport.ro. Vizionare plăcută şi s-avem baftă!!!

PS: Golurile lui Suarez şi Huntelaar de ieri au fost superbe. Puteţi vedea rezumatul meciului aici.

Giny, Giny…

Deţinătorul titlurilor de “Cel mai popular băiat din liceu”,  “Cel mai rebel băiat din liceu”, “Cea mai tare mustaţă” şi nu în ultimul rând “Pumnul de fier” (prietenii ştiu de ce), singurul unicul şi incotestabilul Mr. Giny. Sincer, mă simt norocos pentru că sunt coleg cu acest băiat, de aceea îi dedic o melodie senzaţie, făcută special pentru el. Remember trupa Non Stop, cu melodia Jimmy?…Jimmy, Gini, mai conteaza?

Iar dacă nu ajung la majoratul tău, la mulţi ani! Robert, ai grijă să dansaţi pe melodia asta, să fie distracţie, pentru GINI.

“E vara…e soare…suntem toţi la mare…fetiţele-n bikini dansează lângă Gini”. Oh yeah, go GINI!!!

Sună,intră in direct,spune soluţia, şi ia tzeapă!

E vacanţă, şi astfel îmi permit să dorm până la 10-11 dimineaţa. Şi cum adorm cu televizorul aprins, e firesc să mă trezesc în compania lui. Iar pentru că dimineaţa de la 10, pe Antena1 e în reluare emisiunea lui Mircea Badea, o emisiune care pentru mine face uneori cât 10 somnifere, schimb canalul pe Antena1, îmi pun perna pe cap să văd dacă mai adorm sau e timpul să trec la micul dejun.

Şi deşi după ce termină Badea închid televizorul sau schimb canalul (nu-i suport pe ăştia de la Antena1) de frică sa nu-l prind pe Mircea Radu în reluare sau altă emisiune din asta enervantă, astăzi am făcut greşeala să-mi fie lene să duc mâna la telecomandă. După publicitatea etern enervantă, începe emisiunea. O voce ţipătoare, nişte telefoane, un ritm enervant de alert, ce să fie oare? Mircea Radu? Dan Negru? Mama Natură? O, nu…SUUUUUUUNI ŞI CÂŞTIGI!!

Ştiţi reţeta pentru o astfel de emisiune, se ia o tipă care nu ştie sa tacă, i se bagă pe gât 2-3 l de cafea, premiu garantat, multe apeluri (doar 1,19 Euro/apel), multa distracţie, o întrebare prea banală ca să-i ştii răspunsul….SUUUUUUUNI ŞI CÂŞTIGI!!

Prima întrebare. O ţară care are ultimele 2 litere “IA”. Acum gândiţi-vă câte ţări au ultimele 2 litere IA. Belgia, Austria, Germania, Cehia, Suedia, Norvegia, România, Bulgaria, Ungaria; Rusia, Grecia, Turcia, etc. Înţelegeţi ce vreau să spun? Dar staţi, tipa ne dă un indiciu. Aşa da, va fi mai uşor. Indiciul este: “răspunsul este foarte simplu, îl cunoasteţi toţi”. Wow, să mori tu? Este că acum ştiţi toşi despre ce ţară este vorba?

Telefoane peste telefoane, din 5 în 5 secunde auzeai “Bună dimineaţa, care este soluţia?”. Anglia, Spania, Portugalia, România… Ea, entuziasmată: “Bravo, îmi place răspunsul dumneavoastră, este senzaţional, foarte bine, dar nu este soluţia”. Păi bine mă, de ce naiba mai zici Bravo, când omul nu ghiceşte? Să-i faci in ciudă că e fraier şi a luat ţeapă? . După vreo 20 de minute şi vreo 300-400 de apeluri, “Alo, bună dimineaţa! Care este soluţia?”, un bărbat, pe un ton elegant : “Bună dimineaţa! Soluţia este să-mi bag **** în ****!”. Ca să nu zic de cele 5-10 apeluri de la copii. Sau de domnul care a dat soluţia America, iar ea, cu un aer de superioritate, după ce-si revine din criza de râs, “Dom`le, America este un continent, nu o ţară!”

Am stat până la sfârşit să aflu şi eu care e ţara, care se termină in IA, e super cunoscută, dar nu a ştiut-o nimeni din 400 de oameni. Am îndurat jumătate de oră de tâmpenii, numai ca să nu mor prost. Să vă zic? Dau o bere/un suc celui/celei care ghiceşte. Iar despre emisiune, o mare ţeapă, nişte penibili.

Ceva

7 luni. Atât a trecut de la ultimul post de pe blog. S-a cam lăsat praful pe-aici. E puţin spus s-a lăsat, sunt munţi întregi de praf. Ah şi câtă dragoste era între mine şi bloguleţul meu :X…ce vremuri. Nici nu mă aşteptam să nu mai ţin minte parola. În ce hal am ajuns, jumătate de an de la ultimul post, să-mi fie ruşine.

Şi ca să incep în stilul plictisitor care v-a atras atenţia în posturile mele, postul de azi este despre…ce n-aş da să ştiu despre ce e. V-am ameţit puţin, nu? Stau deseori şi mă intreb dacă sunt singurul care are ciudatul sentiment “am nevoie de ceva…” , iar când încerc să-mi dau seama despre ce este vorba constat cu stupoare că nu am nici cea mai vagă idee despre ce vreau. Şi le iau pe rând: sucuri, TV, dulciuri, absolut orice ştiu că mă face să mă simt bine. Şi nu are absolut nici un efect. Şi devine chiar enervant. Poate sunt prea răsfăţat, poate e doar din plictiseală sau poate o iau razna? Ah, ce n-aş da să ştiu ce vreau atunci…şi ce vreau de la viaţă…

La mulţi ani

Vă doresc tuturor celor care-aţi citit ce-am scris eu pe-aici, precum şi celor care nu ştiu încă de blogul meu, un sincer “La mulţi ani” şi sărbători fericite alături de prieteni şi familie.

Ne vedem în anul care urmează…până atunci distracţie plăcută…

Yupeee…şi nu prea

Noaptea de 18 spre 19 decembrie. Ora 1…spre 2. Mă trezesc după 2 ore de aţipit pe canapea la tv să mă duc în patul meu. Aud zgomot dinspre staţia de autobuze. Ştiam că urmează deschiderea primului supermarket din Motru, dar totuşi credeam că nu se agită lucrătorii de la ora asta. Ajung la terasă, abia reuşesc să deschid ochii ca să constat, cu uimire, un rând de oameni care stau la coadă la Penny’s (scuzaţi limbajul) Market. Unii cu sacii de dormit, alţii cu corturile, alţii lipiţi de uşa magazinului (afară în jur de -15 grade)…îi las în pace şi mă aşez liniştit la somn.

Dimineaţa, 6:20. Cu greu mă trezesc, îmi beau ceaiul şi din curiozitate privesc pe geam. Pe lângă cei pe care i-am ţinut minte de la 12…mai erau şi alţii. Doar mai erau 40 de minute şi se deschidea. Da, marea inaugurare a ceea ce trebuia să reprezinte speranţa dezvoltării shopping-ului motrean. Din această cauză atâţia fani stau să păzească magazinul peste noapte, împotriva unui potenţial sabotaj din partea concurenţei.

Pe parcursul zilei socializez cu câteva persoane care au trăit experienţa “penny’s”. Dezamăgite parcă, neimpresionate, ca nişte copii care tocmai au aflat că nu există Moş Crăciun.

20:30: Încă 30 de minute pâna la prima inchidere oficială. Din plictiseală, decid sa parcurg cei 50 de m care mă despart de supermarketul in faţa căruia a fost toată ziua coadă. Intru, şi începe să mă cuprindă şi pe mine acel sentiment de deziluzie şi dezamăgire. Nu e rău, dar parcă aşteptam mai mult. Parcă meritam mai mult. Mai multă calitate poate. Orice, dar mai mult.