Part 3: Morning light

8 04 2010

Abia 12:30?

Se scurge atat de usor timpul langa tine, nici nu iti poti imagina. Si e aiurea, mai vreau…

Te trezesti dimineata…abia deschid ochii, aproape adormit, te vad, zambesti…perfect.

Esti pur si simplu…frumoasa.

Opreste timpul…





Fericire 2: addicted

31 03 2010

Drogurile dăunează grav sănătăţii…deştept cel care a zis asta, deştept ,dar trist…foarte trist.

Fericirea e un drog? Dacă da, i’m addicted.

Endorfine? Really? Să mori tu că asta mă face fericit…şi dacă mi-ar curge doar endorfine prin vene, it wouldn’t feel the same…

Fericire e atunci când mă pierd în buzele tale, când te am în braţe, când stau şi te privesc ore în şir, când te fac să pierzi metroul…de 5 ori, când eşti arogantă, când te stresez, când nu ştii ce vrei să-mi faci, când îţi sclipesc ochii, când speli vase, când inchizi ochii, când vorbim, când suferi de tine, când mă pupi, când râdem de alţii, când mă iei de mână, când sunt arogant, când râzi, când mă salvezi de la metrou sau din faţa maşinilor, când ne îmbătăm, când nu, când pierd pariuri cu tine, când fumezi, când nu ştii să minţi, când eşti la curs, când ne dau profii afară, când bem o cafea, când bei cafea din politeţe, când îmi tai degetele din cauza ta,  când salvezi pastele, când mâncăm, când visezi : x, când îmi zici deep dark secrets, când mă iei la mişto, când mergem la fime cool, când râzi de zâmbetul meu tâmp, când te şochez cu propuneri indecene, când te mâţâi : x, când nu te mâţâi, când eşti cool, când eşti ok, când mă palpezi, când îţi iau scamele, când mi le iei tu, când îţi şterg rimelul, când mă joc în părul tău, când îţi zic cât de cute eşti, când zâmbeşti, când străluceşti, când îţi iei bătaie cu pernele, când mă trezesc dimineaţa şi eşti primul meu gând, când adorm seara şi eşti ultimul, când îmi invadezi toată imaginaţia, când mi-e dor de tine deşi eşti lângă mine, când îţi arunc priviri lascive, obscene şi perverse, când îmi zici să plec deşi nu vrei, când nu poţi să mă ignori nici măcar un stâlp, când vreau să sar pe tine, când vrei să sari pe mine, când ne întâlnim în mall-uri roz, când n-ai noroc la cărţi, când nu poţi să dai în mine, când mă înţelegi perfect, când nu, când îţi plac explicaţiile mele, când eşti cuminte, când eşti rea, când te las fără cuvinte, când eşi doar a mea, când eşti fericită…i’m addicted…to you





Fericire

29 03 2010

<Atenţie – multe clişee, nu sunt original – mi se rupe>

Nimeni nu ştie ce se întâmplă după, fiecare religie are varianta proprie, fiecare persoană are varianta proprie, nimeni însă nu ştie.

Te naşti, trăieşti, mori. Atât. Asta e părerea mea.

Sunt sigur că majoritatea trec printr-o criză existenţială la un moment dat în viaţă. Alţii îşi transformă viaţa într-o criză existenţială. Altora pur şi simplu nu le pasă (ce n-aş da sa fiu printre ei).

Nu vreau să spun ceva prin acest post, dacă ai ajuns până aici citind şi nu ai înţeles nimic, poţi liniştit să continui sau să te opreşti. Mă-ndoiesc că citeşte cineva aşa ceva.

Bine, ai ajuns la această concluzie, mai departe ce faci?  Stai şi te gândeşti, trebuie să existe ceva care să merite. Câtuşi de puţin, ceva intens, ceva care să te facă să simţi că trăieşti. Încerci totul, cauţi ceva nou, ai nevoia de schimbare, te simţi prins între 4 pereţi, orice ai face, orice ai incerca…tot acolo ajungi. Cauţi, deşi nu ştii ce, vrei, îţi doreşti totul…ceva…orice…ca să realizezi într-un final că nimic nu te satisface, nimic nu-ţi umple golul, nimic nu e intens, fascinant, totul se stinge, încet dar sigur…

Şi atunci o vezi, şi ai o revelaţie. Şi începi din nou să simţi, şi simţi cum creşte ceva în tine, şi vrei să fie ceva frumos, speri să fie ceva frumos, speri să nu se termine, să crească…mereu. Şi mai ştii că n-o să fie aşa. Oricât de mult ţi-ai dori, probabil şi pentru că îţi doreşti atât de mult, nu va fi aşa. Şi vei face tot ce-ţi stă în putinţă să nu laşi să se întâmple asa, şi degeaba…

Şi se întâmplă, şi iar ajungi de unde ai plecat. Te dai cu capul de pereţi, de toţi 4, te urăşti, nu te suporţi, te întrebi de ce exişti, de ce te-ai născut, şi iţi dai seama cât de mic, mediocru, neputincios şi neimportant eşti, şi ce n-ai da să mai fie a ta…cel puţin încă o dată, încă o clipă, o amarată clipă…de fericire





14.528…de SMS-uri

18 01 2009

Mereu m-am întrebat, acum cu ofertele de la operatorii de telefonie mobilă din ţară, cine trimite 1000 sau 2000 de mesaje pe lună. Sau, cine are nevoie de “nelimitat”. Din acest motiv mi-a atras atenţia o ştire dintr-un ziar din California:

“Un tată din California susţine că fiica sa de 13 ani a trimis 484 de mesaje text pe zi, luna trecută — 1 mesaj la fiecare 2 minute din fiecare oră în care aceasta nu dormea.

Greg Hardesty din  Silverado Canyon, California, le-a relatat celor de la New York Post că, în cele 440 de pagini ale desfăşurătorului de la factura telefonică, fiica sa, Reina, a trimis un număr de 14.528 de mesaje.

“La început am râs. M-am gândit că e o greşeală. Apoi am luat calculatorul să văd dacă este posibil.”

Hardesty a observat că Reina a vorbit prin mesaje cu un nucleu de 4 alţi “texteri obsesivi”, 4 fete cu vârste cuprinse între 12 şi 13 ani.  Din fericire, fiica sa avea un abonament cu mesaje text nelimitate, altfel factura telefonică s-ar fi ridicat la $2,905.

De acum înainte, Reina va primi restricţii cu privire la timpul alocat telefonului, pentru a evita în viitor astfel de recorduri.





Un fenomen numit fotbal

13 08 2008

Viaţa e scurtă, important e să fii fericit. Iar dacă fotbalul e pasiunea ta, cine te poate opri?

“Impossible is nothing”





Actori – decizii neinspirate

10 08 2008

V-aţi întrebat vreodată câţi actori au ajuns în roluri principale din pură întâmplare? Sau câţi au refuzat roluri care i-au transformat pe alţii in vedete? Sunt sigur că nu.
 
 

1. Rolul: Neo – Trilogia Matrix

Will Smith a refuzat rolul principal din Matrix, deoarece la vremea respectivă filma pentru comedia Wild Wild West , rolul fiindu-i dat lui Keanu Reeves, trilogia consacrându-l pe acesta din urmă.

Într-un interviu dat mai târziu, Will Smith a declarat că la vremea respectivă nu se simţea pregătit ca actor pentru un astfel de film şi că nu s-ar fi ridicat la prestaţia lui Keanu Reeves.

 
 

2. Rolul: Gandalf – Trilogia Lord of the Rings

Sean Connery , care nu citise romanele lui J.R.R. Tolkien, a declarat că “nu înţelegea scenariul”.

Ian Mckellen,  actorul care a primit rolul, a primit de la New Line Cinema, 15% din încasările box office ale trilogiei – în jur de 400 de milioane de dolari.

 
 

3. Rolul: Vincent Vega în Pulp Fiction

Michael Madsen , a renunţat la acest rol pentru filmările de la Wyatt Earp.

John Travolta , un necunoscut la Hollywood înaintea apariţiei in Pulp Fiction, a devenit astfel o adevărată legendă, filmul cunoscând un succes enorm.

Mai târziu, Madsen şi-a exprimat regretul, spunând despre Wyatt Earp că a fost “o mare pierdere de timp”.
 
 
Aceşti oameni sunt un exemplu real despre ce poate însemna o decizie greşită, luată grăbit sau fără să stai puţin pe gânduri. Deciziile ne reprezintă, aşa că, gândiţi-vă de 2 ori înainte, ca să nu regretaţi mai târziu!





Coke Zero – The Game

10 08 2008

Aici găsiţi un joc online, probabil cel mai realist joc pe care l-am jucat în browser. Structurat pe 4 nivele, după fiecare primiţi “premii”: wallpapere, screensaver, un minijoc. Nu trebuie sa fiţi fan Coca-Cola. Enjoy!








Follow

Get every new post delivered to your Inbox.